Păpădii luminoase

Nu înțeleg... de ce în mijlocul primăverii, sania mea este scoasă afară, stând în bătaia soarelui și ascultând acordurile păsărelelor... Aș putea să-mi asortez inima cu un deal înlemnit de zăpadă... unde săniuțele zburdă ca la ele acasă, iar alunecările lor mă tocesc precum o stafidă. Aș vrea să răsar precum o păpădie, dar bocancii prea groși ai săniuțelor îmi zdrobesc aripile petalelor mele, și rădăcina pierzându-se în adâncuri. Lipsită de valoare și speranță, păpădia sufletului meu este pierdută și uitată în carourile acestei lumi. Dar, iat-o răsărită în vârful muntelui de spini, zâmbind în felul ei drăgălaș... Acolo unde nici un om rău nu ar putea-o zdrobi vreodată, călcând-o fără să-i vadă culoarea, acolo singuratică scoțând zgomote asurzitor de mute. Acolo, în mijlocul văilor prăfuite de spaime, un Om se apropie de ea, o privește cu lacrimi uscate în ochi, șoptindu-i: „Pentru tine am făcut-o, pentru tine am urcat acest deal dureros, pentru tine am suportat spinii agățându-mi-se de lumina vieții Mele, pentru tine am ajuns până aici, pentru că te-am văzut rănită, ciuruită de talpele atâtor nervi, pentru că te-am văzut spartă, scurgându-ți-se întreaga ta dragoste lăsând urme printre spini... și pentru că te iubesc și am venit să te ridic, să te smulg din degetele atâtor oameni care s-au jucat cu tine cum au vrut. Vreau să te fac o coroană pe care să o port pe cap, pentru că ești prețuită și în ochii Mei ești un diamant fără asemănare!”

Te-ai gândit vreodată să prețuiești și cele mai mici păpădii? Eu vreau să încep de azi să privesc cu inima. Ce este esențial este invizibil ochiului. Privește cu inima și poți asemăna păpădiile cu acel soare plin de lumină ce are întotdeauna ușa larg deschisă pentru tine!

nooni. (N.N.P.)

Asteapta!

“Asteptarea celor neprihaniti nu va fi decat bucurie... ” - Proverbele 10:28


Te-am strigat cu disperare,
Cu-nfrigurare şi plangand.
Am auzit o voce blandă
şi iubitoare răspunzand.
Te-am rugat să-mi dai lumină
Călăuzire înţeleaptă,
Cu nesfarşită bunătate
Mi-ai spus doar atat: AŞTEAPTĂ!

S-aştept? Ce să aştept? De ce?
Stăteam înfrant şi rătăcit.
Oare e mana Ta prea scurtă?
Urechea Ta n-a auzit?
Pe genunchi ... a catea oară?
Te-am implorat un semn să-mi dai..
Vreau un răspuns la rugăciune!
Spune-mi "mergi" sau spune-mi "stai"!

Mai invatat să vin la Tine !
Să cer, să cred ca voi primi!
Ai promis că eşti cu mine
Că mă ajuţi oriunde-aş fi!
Dar mă simţeam pierdut şi singur,
strigam ... Tu răspundeai în şoaptă
Cu dragoste şi cu blandete:
"Copilul meu iubit, AŞTEAPTĂ!"

Eram dezamăgit şi totul mi se părea cumplit, nedrept
Priveam spre cer cu neputinţă.
Să mai aştept? Ce sa astept?
Atunci ai coborat la mine si m-ai privit în ochi…plangeai.
Mi-ai spus: "Doreai un semn?
O voce? Asta e tot ce îţi doreai?

Aş fi putut să clatin munţii
Să-ntunec soarele pe cer!
Aş fi putut s-aprind văzduhul!
Să înviez pe cei ce pier!
Dacă ţi-as arăta întruna
Ce să alegi, să-ţi fie bine
Tu ai avea răspuns la toate
DAR ... nu m-ai întalni pe Mine!

Nu ai putea să simţi iubirea
Cu care-i incojor pe sfinţi.
Nu ai putea primi puterea
Ce-o dau celor înfranţi!
N-ai aştepta tăcut o raza
S-alunge norii disperării!
Nu ai simţii odihna sfîntă
Venită-n urma încercării!

N-ai ştii să umbli prin credinţă!
Nu m-ai vedea că-s lîngă tine!
Inima ta cea zbuciumată
Nu s-ar mai odihni în Mine!
Nu ai cunoaşte revărsarea
Iubirii Mele pe deplin,
Cînd Duhul Sfînt îţi umple viaţa
Cu pace şi cu Har divin!

Dacă durerea ta ar ţine, numai o clipă
N-ai lupta! Nu ai cunoaşte biruinţa
Ce poţi so ai prin jertfa Mea!
S-ar împlini visele tale,
Dar dorul Meu, s-ar spulbera!
N-as mai putea face din tine
O perlă în comoara Mea!

DECI, fiul Meu, mergi prin furtună
Gandind la zilele senine,
ŞTIIND că cel mai mare dar,
E să mă întalneşti pe Mine!!!
Chiar dacă nu găseşti răspuns
Şi viaţa-ţi pare asa nedreaptă,
Să-ţi aminteşti că sunt cu tine
Chiar şi atunci cănd spun: AŞTEAPTĂ!!"


Domnul Isus sa va binecuvanteze!




(dreptul de autor nu-mi aparține)

muzica..

Dacă îți place muzica zgomotoasa..dacă asculți zi de zi muzică în căști, dacă admiri un instrument muzical.. nu înseamnă neapărat că iubești muzica.
Adevărații iubitori de muzică au iubit mai întâi de toate liniștea, și au prețuit-o mai presus de zgomot, pentru că din liniște izvorăsc adevăratele acorduri cristaline.
Silent is more musical than any song!:)

You are beautiful!

Doamne...

liniștește-mi inima îngrijorată..

Maratonul tău..

Fiecare avem propriul nostru maraton, dar de multe ori nu știm cum să alergăm, de multe ori febra musculară ne doboară și ne lăsăm alergarea, ne dăm bătuți... Îți scriu ție, celui descurajat. Privește la Pavel în 1Corinteni 9:24-27.
Până nu auzi fluierul meciului nu s-a terminat. Și totuși s-ar putea să nu faci față. Dumnezeu nu te vrea pe banca de rezerve. Târăște-te pentru El,și pentru adevăr, până vei auzi fluierul final. Dumnezeu va fi la linia de sosire. Nu contează de vei ajunge în deșert fără apă la o căldură imensă. Ești singurul care-ți poți termina cursa. Continuă-ți maratonul!
Leagă-ți șiretele credinței și începe să alergi.Dacă ți se desfac pe drum, oprește-te , leagă-le la loc, strânge din dinți, ridică-te și continuă-ți maratonul!
Nu deznădăjdui și nu fii pesimist, eticheta valabilității tale să fie zâmbetul. Ține-ți fața în bătaia soarelui și nu vei putea să vezi umbrele. Oricât de infinită ți-ar părea cursa, ea are un capăt, un steag roșu fluturalnic care-ți va trece pe deasupra capului tău și o coardă de chitară albă pe care să-ți imprimi urma pașilor tăi.
Ai răbdare până la capăt, iar pe traseu presară sămânță și fulgi de iubire și iertare în buzunarele celorlalți alergători, în așa fel încât când vei fi pe podiumul învingătorilor să fii răsplătit cu cununa vieții veșnice pe care să o primești chiar din mâna Tatălui.

Nooni. (N.N.P.)

pe urmele iubirii..

După atâția ani,am pornit în căutarea iubirii. Am mers pe același drum presărat cu lacrimi amare și pătat cu picuri de iubire... Am călcat pe urmele pașilor Tăi,care au fost lăsați cu mii de ani înainte de-ai mei, am găsit fărâme din spinii care-Ți erau țesuți pe cap precum o coroană de trandafiri, am găsit dâre lăsate de acea cruce atât de grea, pe care însă Tu ai ales-o din dragoste pt mine. Am ajuns în acel strop de lumină, Golgota, în mijlocul tăcerii... unde doar cuiele mai scârțâiau batute-n pânzele trupului Tău. Acolo, in față cu adevărul pot să mă văd cum am strigat și eu să fii rastignit. Mă văd cum Ți-am sfâșiat hainele,iar pt cămașa Ta am tras la sorț și Tu Te-ai rugat: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!” ... Mă zăresc cu lacrimi topite-n priviri cum Tu mi-ai spus că Ți-e sete și eu am pus intr-o ramură de isop un burete plin cu oțet și Ți-am dat să bei...

În ritmul sughițurilor plânsului meu, aud în ecou: „Eli,Eli, Lama Sabactani?” (Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, Pentru ce M-ai părăsit?)

Ai fost părăsit pentru ca eu niciodată să nu fiu părăsită. Ai fost răstignit pentru ca eu să fiu iertată și să am viață.Ai fost zdrobit și disprețuit, pentru ca eu să învăț ce înseamnă iubirea.
Alerg cufundată în arta iubirii divine și ating crucea (vioara iubirii Tale pt mine), ating cuiele (fiorul sunetelor iubirii revărsate peste mine) și deasupra crucii, tau peste cuvintele scrise de Irod și scriu cu slove ce emană iubire: „Acesta este Isus, Împăratul meu.”
Doamne câtă iubire mi-ai arătat. Aș rămâne o viață întreagă urlând în acea dragoste deplină, să port crucea, deoarece crucea poartă, pe cei ce o poartă.
Aici la poalele grădinii Tale cu izvoare vii,am învățat să cred în iubire, chiar dacă mă sfărâmă.

DRAGOSTEA NU GREȘEȘTE NICIODATĂ ȚINTA!
P.S. : 1cross+3nails=4given !

Semnat: Nooni (N.N.P.)

obiectiv multicolor.

Orice obiectiv al unui aparat ascunde în spatele său un diamant cu suflare și cu propria lui poveste. Dar noi uităm, uităm că și aceștia sunt oameni cu punguța plină de sentimente; și încercăm să-i manipulăm, să ne folosim de ei, fără să știm că în mâna aceea care apasă pe buton este un dar de la Dumnezeu. Uităm și măcar să ne gândim că aceste raze sunt de fapt cele care strălucesc și nu doar blițul din mâna lor.
Pretindem că suntem oameni și nici măcar nu știm ce înseamnă aceasta. Ne gândim doar la corcodușele noastre, doar la sărut și despărțire.
Ne lăsăm să fim pozați doar în pozițiile plăcute, fără să arătăm vreo parte rea din noi, fără să ne dăm seama că de fapt aceasta este artificialitate. Fiecare din noi are un aparat foto al sufletului lui, dar cu toții ne străduim să ascundem, să rupem, să îngropăm acele poze negricioase, în care sufletul se zbătea în umbre. Îți propun de astăzi să faci un panou al sufletului tău și capsează-ți acolo toate pozițiile sufletului tău. Când e o umbră de fericire sau o umbrelă de râsete și veselie, dar și când e nor, valuri de disperare și munți de lacrimi. Afișează-ți pe acel panou și observă-ți sufletul; acela ești tu cu adevărat. În toate imaginile cu nuanțe de fericire poți observa cu ochiul liber că este o petală de urmă lăsată lângă tine, iar în cele întunecoase în care diafragma a luat-o razna și blițul nu-și avea rostul... în acelea, desenează o rază de lumină, pentru că aceea e nădejdea ta, nădejdea noastră... este prezentă, dar în acele imagini n-o poți observa doar dacă El te luminează.
Omule,cel cu obiectivul în mână. Tu, cel care îți lipești ochiul de obiectiv și ești etichetat în atâtea mii și mii de feluri. Nu te mai îngrijora de ceea ce izbește exteriorul tau, nu-ți mai pleca niciodată capul, ține-l ridicat și privește oamenii direct în ochi, în așa fel să poți să afirmi și tu ceea ce spunea si psalmistul: „Nu voi pune nimic rău înaintea ochilor mei.” Ps. 101:3a
Dumnezeu te acceptă așa cum ești ca să te facă ceea ce trebuie să fii!

Nooni. (N.N.P.)

ăăă..nu știu

Nu știu de ce nu am scris aseară... probabil pentru că durerea-mi era prea mare și nu puteam să o aștern pe hârtie și ochii-mi erau prea storși precum lămâiile ca să mai zăresc vreo pată de lumină. Acum sunt aici,sub tăcerea lunii ale cărei pupile sunt îndreptate spre mine, lângă un acord de chitară auriu, încercând să-mi amintesc ceea ce de fapt vroiam să scriu.
Probabil dacă n-aș începe cu Dumnezeu alături m-aș pierde prin adâncituri. Inițial nu mai vroiam să-mi scriu stările inimii mele, știu ca prin asta îmi dezbrac sufletul și îmi dau măștile jos rând pe rând, dar știu că prin asta El mă întărește și-mi dă putere să înaintez.
...Îmi amintesc perfect seara trecută, eram în frig, lăcrimând din acele lacuri care par să nu mai sece, pe pervarz scurgându-se șiroaie,iar luna încruntată spre mine stătea. Bănuiam că acolo mi-e sfărșitul și m-am lăsat condusă de un suspin trântită pe pervarz, probabil nu eram conștientă, dar mai aveam puțin și cădeam. Să fi căzut mai mult decât eram?!
M-am trezit in zorii zilei cu soarele bătându-mi în geam și cerul de un albastru limpede de parcă-i venea să râdă. Luna disparuse.Nu mai era și-mi era așa de dor de ea...vroiam să-i cer iertare, vroiam să simt din nou suflarea-i dulce. Vremea s-a scurs atât de greu pe șiretul zilei,iar din cauza dorului meu de lună a trecut și mai greu. Totuși seara a venit din nou la mine și acum îmi zâmbește. Și cum aș putea să n-o iubesc? Cum aș putea sa nu-i iubesc lumina de ceară topită-n ochii mei? ... o iubesc, dar mai mult de atât îl iubesc pe Dumnezeu pentru că mi-o pictează-n priviri în fiecare seară. Te laud Domane, Te laud pentru minunatele comori care le descopăr în fiecare zi. Te laud precum mă îndeamnă și psalmistul.
„Lăudați pe Domnul!... lăudați-L în întinderea cerului,unde se arată puterea Lui. Tot ce are suflare, să laude pe Domnul! Lăudați pe Domnul!” Ps. 150

Semnat: Nooni (N.N.P.)