sâmbătă, 20 octombrie 2012

La cruce

Am pornit din nou pe drumul ce duce la cruce... De ce? Pentru ca de aici incep toate: toate drumurile din vietile noastre isi au inceputul aici; insasi viata isi gaseste inceputul aici.

Am inceput sa fac primul pas greoi si tare anevoie, deoarece imi era sacul in spate plin de poveri, pacate, faradelegi si mii si mii de greseli. Toate erau adunate acolo, una peste alta, si apasau pe sufletul meu, ingreunandu-l si mai mult. M-am luptat aspru cu trupul meu si cu firea mea... si in cele din urma am mai facut un pas. Nicidecum cu privirea trufasa, ci plecata umil si in smerenie sincera; stiind ca acest lucru l-am invatat tot pe acest drum de la insusi Fiul lui Dumnezeu. Am inceput sa prind curaj si chiar daca povara tot mai apasa asupra mea, am continuat drumul in genunchi. Am mai facut un pas, si inca unul, si inca unul... iata-ma: ajunsa in fata crucii. Ochii Fiului lacrimau. Nu am indraznit sa ridic privirea,dar ii simteam lacrimile si durerea... Mi-a ridicat cu tandrete barbia si astfel am putut vedea toata dragostea in acei ochi limpezi, acei ochi ce cuprind tot cerul in privire. M-am simtit atat de mica. Mi-am adus aminte ca sunt doar lut. A zambit, cunoscandu-mi gandul. Mi-a luat sacul ce inca il purtam in spate. A scos pe rand fiecare pacat in parte, fiecare minciuna, fiecare povara si le-a aruncat in marea uitarii. Am capatat har si indurare. Mi-a intins mana sa ma pot ridica de pe genunchi, si cu un glas plin de incredere mi-a spus: "Du-te inapoi la lupta! Zideste Biserica si sa nu mai pacatuiesti! Vreau sa lupti, sa pui piatra peste piatra atunci cand totul se darama. Eu voi fi cu tine in orice vreme."

...eu am capatat atata har si pace de la Cel ce sta cu bratele deschise si este gata sa ne primeasca pe fiecare. Tu ce ai sa faci? Ai sa ramai indiferent fata de aceasta onoare ce ti s-a dat in aceasta viata: de a-l cunoaste pe Dumnezeu...?

"Si viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat si pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu."(Ioan 17:3)